Întrerupem programul de postari și articole, proaspăt reluat, pentru un „anunț” de interes public.
Așa cum am menționat, această pagină este menită să ofere resurse gratuite privind nutriția sănătoasă. Însă este și un jurnal de dietetician. O formă de exteriorizare a provocărilor proprii, ale pacienților cu care lucrez și frânturi din interacțiunea cu cei din jur când se deschide subiectul nutriție.
De data aceasta subiectul este provocarea de a mânca în oraș fără a avea parte de reacții nepotrivite (grimase, ochi dați peste cap etc.), atunci când ai o condiție medicală din sfera digestivă și ai nevoie să faci modificări ale preparatelor pe care le comanzi.
Să ne gândim onest: oare care ar fi o justificare serioasă pentru a elimina un anumit ingredient dintr-un preparat?
1. Poate e la mijloc o afecțiune și persoana în cauză are anumite cerințe speciale privind dieta.
2. Poate are o afecțiune ce necesită eliminarea unor ingrediente/alimente și vrea să se bucure și omul de o ieșire simțindu-se respectat și acceptat.
3. Poate are nevoie de o dietă specială, în lipsa căreia ar putea avea simptome serioase, care ar putea să îl dezechilibreze pentru zile, săptămâni.
Da, vor fi persoane care vor abuza de acest lucru. Însă nu putem să pornim de la această premisă că sunt de fapt pretențiosi la mâncare. Nu este corect să îi facem să se simtă prost pentru un lucru care nu este din vina lor, pentru că a avea tulburări digestive nu e o alegere. Și oricum, afecțiunea în sine vine de la sine cu suficiente provocări..
Excepția de la regulă
Nu vreau să generalizez pentru că eu personal am avut parte de cele mai multe ori de interacțiuni pozitive, de multă bunăvoință, însă eu nu sunt un exemplu relevant și din poveștile adunate de la pacienți aceasta este de multe ori excepția și nu regula.
Pacienți îmi povesteau din experiențele lor că, deși au primit asigurări că nu se găsește în mâncare un anume ingredient, aveau simptome după consum și doar puteau să speculeze că nu a fost respectată cerința.. sau au fost situații în care găseau în preparat ingredientul, dacă acesta era identificabil.
Nu vreau să arunc vina, pentru că uneori poate fi o eroare din bucătărie, o eroare de comunicare - un flux foarte mare de comenzi care crește riscul de erori, deși cei care au luat comanda au ținut cont de cerințe și le-au comunicat mai departe, din automatism la bucătărie s-a făcut rețeta fără modificări și tot așa. Intenția este doar de a crește gradul de conștientizare - de ce este atât de important să se acorde o atenție sporită unor astfel de situații.
Cerințele sunt deseori rezonabile, deoarece se optează pentru preparate care se asambleaza de la 0, astfel încât să poată fi evitate cu ușurință alimentele trigger pentru ei.
De multe ori există îngrijorarea legitimă că în urma modificărilor, clientul nu va fi mulțumit de gustul preparatului. Însă faptul că savoarea preparatului va fi afectată de lipsa anumitor ingrediente, este unul cât se poate de asumat. Va fi sacrificată de o mie de ori savoarea, numai să poată să fie bine tolerat preparatul.
O lume cu susul în jos
Vorbim de persoane vulnerabile pe care e important să le sprijinim, nu să le marginalizam și să îi alienăm mai mult decât simptomele și anxietatea de a nu avea neplăceri în public o fac deja.
Trăim într-o lume în care să mănânci junk food la 10 noaptea și să consumi alcool în exces e super cool. Însă dacă eviți să bei, ești atent la ceea ce mănânci sau dacă ai anumite cerințe pentru a-ți fi ție bine, uneori sacrificând gustul mâncării, toți se uită la tine de parcă ai fi bolnav.. cu capul. Scuzați brutalitatea, însă redau aproximativ o realitate pe care tot mai multe persoane au relatat-o.
Nu vi se pare că e o lume cu susul în jos și ar trebui să ne reevaluăm puțin sistemul de valori?
Empatia - ingredientul cheie
Știu că empatia a devenit un buzzword, însă consider că e ingredientul esențial din astfel de interacțiuni. Nu trebuie să trecem prin experiențe similare pentru a gestiona corect și în siguranță astfel de situații. Cu atât mai mult trebuie să ne evaluăm privilegiile și să fim parte din soluție pentru a îmbunătăți experiența persoanelor cu afecțiuni digestive atunci când iau masa în oraș.
În loc de concluzie..
Dacă lucrezi în domeniul HoReCa, te invit să îți imaginezi următorul scenariu.
Gândește-te dacă ai avea un copil, o soră, un frate, un prieten cu cerințe speciale pe partea alimentară și nu ai alte opțiuni decât să mergi cu ei la restaurantul la care lucrezi/ pe care îl deții:
Ai avea încredere în modul în care ar gestiona colegii situația?
Cum ți-ai dori să se comporte cu tine, să te privească, să îți vorbească fiind de partea cealaltă a mesei? Și nu pentru că pe tine te-ar cunoaște. Imaginează-ți că cei care se ocupă de masa ta nu au nici cea mai mică idee cine ești.
Ești mulțumit de răspunsuri?
Poți să faci o schimbare la nivel individual dacă până acum nu ți-ai pus problema în această manieră.
Sau poți deschide acest subiect la ședințele de stuff pentru a se îmbunătăți procedurile prin care se preiau și se realizează astfel de cereri.
Mă bucur că ai acceptat provocarea și că iei în considerare faptul că există loc de îmbunătățiri.
Problema este într-adevăr una mai amplă, societală, dar schimbările la nivel micro - de individ sau comunități mici - sunt mult mai posibile decât cele de la nivel macro.
Până atunci, soluția este să fim noi mai buni, să fie ei mai bine.
Vorba colegei dietetician Giorgi Ispas:
Praf de zână și mai puțină ură!
Comentarios