Jocul vinei în obezitate. Când societatea dă greș, iar individul plătește
- 29 mai 2025
- 3 min de citit
Simti ca faci tot ce trebuie, dar simti ca pierzi lupta cu obezitatea? Afla din articol care sunt cu adevarat mecanismele obezitatii si cum sa o intelegi mai bine ca o boala ce beneficiaza de tratament si nu ca un esec personal.
Din când în când practicile monstruoase promovate pentru slăbire sunt puse sub lupă. Din fericire. Din păcate sunt puse sub reflector de jurnalismul independent (doar) și nu de autoritățile competente care să asigure siguranța consumatorului.
Reportaj RECORDER: Noua senzație pe Tik Tok: Lipovon, pastila pentru slăbit cu risc de moarte subită
Iar frica mea este că discursul public va cădea în cele din urmă în capcana acestui joc al vinei, blamând în cele din urmă victima. Pentru a preveni o astfel de situație, măcar în spațiul în care pot influența — scriu, explic și sper eu, educ. Cu empatie, dar fără a dilua știința.
Știu că nu mai există răbdare așa că voi folosi exemple vizuale. Mai jos ceea ce poți vedea este harta sistemică a obezității, parte din raportul Foresight Tackling Obesities: Future Choices publicat de UK Government’s Foresight Programme. Te încurajez măcar din curiozitate să îl răsfoiești.
Pentru că ea ne arată ceva esențial: obezitatea nu este o simplă balanță energetică — calorii consumate versus calorii arse. Este rezultatul unui sistem multifactorial, stratificat, complex, în care biologia, psihologia, contextul social, economic, mediul înconjurător, sistemul social și infrastructura locală se influențează reciproc, creând un cerc vicios dificil de întrerupt.
Și totuși, în discursul public vorbim excesiv despre voință, alegere personală, motivație, detoxuri și voință iar. Oferim rețete rapide unor oameni care trăiesc lupte lente, adânci și invizibile. Iar atunci când aceste rețete eșuează — pentru că aceste soluții „minune” erau oricum sortite eșecului — le oferim rușine în loc de sprijin.
Deseori soluțiile propuse sunt atât de superficiale și îndepărtate de realitate, asemănătoare cu imaginea de mai jos care arată cât de limitate sunt opțiunile disponibile pentru persoanele cu obezitate, în comparație cu hățișurile obezității conform hărții de mai sus.
Vorbim prea mult despre soluții minune, standarde ale imaginii corporale nerealiste, „eu pot deci și tu poți”, „nu există nu poți ci nu vrei”, prejudecăți paralele cu biologia corpului. Însă ignorăm barierele reale cu care persoanele cu obezitate se confruntă și ne grăbim să căutăm vinovați, să arătăm cu degetul, fără să luăm în considerare cât de contraproductiv și chiar periculos este pentru acestea.
Obezitatea: O problemă de sistem, tratată cu soluții bazate pe individ
Vreau să spun clar: motivul pentru care persoanele apelează la soluții extreme pentru a pierde în greutate nu este slăbiciunea lor. Este eșecul nostru.
Al societății. Al sistemului de sănătate. Al educației medicale și nutriționale.
Este rezultatul absenței unor pârghii reale pentru a reglementa piața suplimentelor, pentru a sancționa pseudo-specialiștii care promovează teorii nefondate, pentru a proteja consumatorii de testimonialele emoționale ale influencerilor care vând iluzii.
Este o consecință a lipsei de acces la servicii nutriționale decontate și aliniate la știința obezității.
Este vina societății că aceste persoane au fost marginalizate, judecate, respinse. Și că, în această vulnerabilitate, au devenit victime perfecte pentru exploatare.
Rușinea, frustrarea, disperarea, dezamăgirea, durerea — toate aceste emoții, greu de dus și de pus în cuvinte, pot face ca o persoană care trăiește cu obezitate să devină prada perfectă pentru mesajele așa-zise „salvatoare”, radicale, care sunt intens promovate în mediile sociale, dar profund sunt profund dăunătoare.
Obezitatea este o boală cronică. Nu un defect moral. Și dacă vrem o lume mai bună pentru cei care trăiesc cu această boală, trebuie să începem cu un singur lucru: să le redăm demnitatea. Să îi facem să se simtă înțeleși, sprijiniți, protejați. Nu să-i împingem spre promisiuni monstruoase despre detoxifiere, pastile minune și plasturi magici.
De câte victime mai este nevoie până când această problemă va deveni o prioritate reală și nu doar o statistică? Câte vieți trebuie frânte, câte speranțe trebuie înșelate, până când ghidajul sigur, empatic și științific să devină normă și nu excepție?
Nimeni nu se trezește dimineață cu scopul de a se îmbolnăvi
Obezitatea nu este o alegere personală. Este o consecință a mediului obezogen, al inechităților sociale, al urbanizării incompatibile cu nevoile reale pentru sănătate, al digitalizării nereglementate care seamănă mai mult cu un exepriment global eșuat. Nu putem continua să o tratăm cu superficialitate, blam și izolare. Trebuie să o abordăm uman și științific, la nivel de sistem, fărăr să punem întreaga responsabilitate exclusiv pe umerii individului.
Fiecare om care trăiește cu obezitate merită mai mult decât o etichetă. Merită sprijin și înțelegere.
My two cents.
