Jocul vinei în obezitate. Când societatea dă greș, iar individul plătește

Mihaela Acasandrei
29 mai
3 min de citit

Din când în când practicile monstruoase promovate pentru slăbire sunt puse sub lupă. Din fericire. Din păcate sunt puse sub reflector de jurnalismul independent (doar) și nu de autoritățile competente care să asigure siguranța consumatorului.

Reportaj RECORDER: Noua senzație pe Tik Tok: Lipovon, pastila pentru slăbit cu risc de moarte subită

Iar frica mea este că discursul public va cădea în cele din urmă în capcana acestui joc al vinei, blamând în cele din urmă victima. Pentru a preveni o astfel de situație, măcar în spațiul în care pot influența — scriu, educ, explic. Cu empatie, dar fără a dilua știința.

Știu că nu mai există răbdare așa că voi folosi imagini. Este harta sistemică a obezității, parte din raportul Foresight Tackling Obesities: Future Choices publicat de UK Government’s Foresight Programme. Vă încurajez măcar din curiozitate să îl răsfoiți.

Pentru că ea ne arată ceva esențial: obezitatea nu este o simplă balanță energetică — calorii în versus calorii arse. Este rezultatul unui sistem dens, stratificat, complex, în care biologia, psihologia, contextul social, economic, mediul construit și infrastructura se influențează reciproc, creând o spirală greu de rupt.

Sursa: Foresight Tackling Obesities: Future Choices

Și totuși, în discursul public vorbim excesiv despre voință, alegere personală, motivație, detoxuri și voință iar. Oferim rețete rapide unor oameni care trăiesc lupte lente, adânci și invizibile. Iar atunci când aceste rețete eșuează — pentru că erau sortite eșecului — le oferim rușine în loc de sprijin.

Deseori soluțiile propuse sunt atât de superficiale, asemănătoare cu goliciunea imaginii de jos în comparație cu hățișurile obezității.

Vorbim prea mult despre soluții individuale, soluții minune, fără să luăm în considerare barierele reale cu care persoanele cu obezitate se confruntă.

Obezitatea: O problemă de sistem, tratată cu soluții individuale

Vreau să spun clar: motivul pentru care persoanele apelează la soluții extreme pentru a pierde în greutate nu este slăbiciunea lor. Este eșecul nostru.

Al societății. Al sistemului de sănătate. Al educației medicale și nutriționale.

Este rezultatul absenței unor pârghii reale pentru a reglementa piața suplimentelor, pentru a sancționa pseudo-specialiștii care promovează teorii nefondate, pentru a proteja consumatorii de testimonialele emoționale ale influencerilor care vând iluzii.

Este vina societății că aceste persoane au fost marginalizate, judecate, respinse. Și că, în această vulnerabilitate, au devenit victime perfecte pentru exploatare.

Rușinea, frustrarea, disperarea, dezamăgirea, durerea — toate aceste emoții, greu de dus și de pus în cuvinte, pot face ca o persoană care trăiește cu obezitate să devină prada perfectă pentru mesajele salvatoare, radicale, dar profund dăunătoare.

Obezitatea este o boală cronică. Nu un defect moral. Și dacă vrem o lume mai bună pentru cei care trăiesc cu această boală, trebuie să începem cu un singur lucru: să le redăm demnitatea. Să îi facem să se simtă înțeleși, sprijiniți, protejați. Nu să-i împingem în basme monstruoase despre detoxifiere, pastile minune și plasturi magici.

De câte victime mai este nevoie până când această problemă va deveni o prioritate reală și nu doar o statistică? Câte vieți trebuie frânte, câte speranțe trebuie înșelate, până când ghidajul sigur, empatic și științific să devină normă și nu excepție?

Nimeni nu se trezește dimineață cu scopul de a se îmbolnăvi

Obezitatea nu este o alegere. Este o consecință. Nu putem continua să o tratăm cu superficialitate, blam și izolare. Trebuie să o abordăm sistemic, uman și științific.

Pentru că fiecare om care trăiește cu obezitate merită mai mult decât o etichetă. Merită sprijin și înțelegere.

My two cents.